Transportul rutier de mărfuri în Europa a trecut printr-o serie de reglementări legale de-a lungul timpului, atât la nivelul Uniunii Europene, cât și la nivelul țărilor membre, care au introdus propriile legi și reguli pentru transportatori. La nivelul Uniunii Europene, Tratatul de la Lisabona a inițiat liberalizarea pieței de transporturi rutiere, toate reglementările UE ulterioare urmărind de obicei eliminarea restricțiilor de acces pentru transportatori bazate pe naționalitate sau țara din Uniune unde operatorul este înregistrat.

În același timp, însă, directivele și regulamentele europene emise de-a lungul timpului au încercat sa armonizeze și diverse standarde de siguranță, tonaj și dimensiuni, timpi de condus sau urmărirea activităților camioanelor.

La nivelul țărilor membre, pe lângă implementarea regulamentelor agreate în instituțiile UE, legile pentru transportatori pot varia considerabil, mai ales cu privire la operațiunile de cabotaj, detașarea personalului, restricțiile de circulație sau remunerarea șoferilor.

Pentru a ajuta transportatorii în planificarea și organizarea activităților pe teritoriile statelor din Uniunea Europeană, am inclus mai jos un sumar al principalelor legi UE care reglementează operațiunile de transport rutier de mărfuri.

Regulamentele și directivele Uniunii Europene pentru transportatori

1. Norme comune privind accesul la piața UE a transportatorilor rutieri de mărfuri

Regulamentul (CE) nr. 1072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 a încercat să armonizeze normele pentru accesarea pieței transporturilor rutiere de mărfuri în cadrul UE. 

Astfel, conform regulamentului, orice transportator care dorește să facă transporturi internaționale în UE trebuie să dețină o licență comunitară, precum și un atestat de conducător -  dacă șoferul este un originar din afara UE.

Licența comunitară este:

• emisă de autoritățile țării UE unde este încorporat operatorul de transport rutier de mărfuri cu dreptul de a efectua transporturi contra cost în numele unui terț;
• reînnoibilă pe perioade de până la 10 ani;
• emisă în numele transportatorului și nu este transferabilă.

Atestatul de conducător este:

• emis tot de autoritățile competente ale țării din Uniune unde este înregistrat transportatorul care deține licența comunitară, dacă acesta din urmă utilizează sau angajează un șofer din afara UE în respectiva țară;
• valabil până la cinci ani.

În plus, legislația de mai sus reglementează și operațiunile de cabotaj, definit ca transportul național de mărfuri, temporar și contra cost, efectuat de un transportator înregistrat într-o țară UE pe teritoriul unui alt stat din UE.

Astfel:

• Articolul 8 ale Regulamentului prevede că operatorii de transport rutier de mărfuri pot efectua până la 3 operațiuni de cabotaj în intervalul de șapte zile de după livrarea mărfurilor care au făcut obiectul transportului internațional; 
• cele trei operațiuni de cabotaj menționate se pot efectua în orice altă țară UE, dar respectând limita de o singură operațiune pe țară, finalizată în termen de 3 zile de la intrarea în acea țară fără încărcătură;
• Noul Pachet de Mobilitate 1, adoptat de către Parlamentul European în iulie 2020 și care va intra în vigoare în septembrie 2020, aduce o nouă prevedere pentru a elimina abuzurile pe piața de cabotaj: transportatorii nu pot să efectueze operațiuni de cabotaj cu același vehicul, în același stat membru, pentru o perioadă de patru zile ulterioară încheierii operațiunii sale de cabotaj din statul membru respectiv.

Transportatorul trebuie să poată prezenta dovada efectuării transportului internațional de mărfuri în țara UE în cauză, precum și dovezi pentru toate operațiunile de cabotaj ulterioare.

Cu toate acestea, operațiunile de cabotaj nu sunt reglementate în mod identic în toate țările europene. Legile naționale din fiecare stat membru, care pot diferi destul de mult între ele, determină: 

• condițiile care guvernează contractul de transport;
• greutățile și dimensiunile vehiculelor;
• cerințele referitoare la mărfurile periculoase, produsele perisabile sau animalele vii;
• duratele de conducere și perioadele de repaus;
• TVA-ul pe serviciile de transport.

O altă lege, Directiva 2006/1/EC a Parlamentului European și a Consiliului din 18 ianuarie 2016,  reglementează folosirea vehiculelor închiriate fără șofer, în scopul transportului rutier de mărfuri. Conform acesteia, fiecare stat trebuie să permită folosirea pe teritoriul său a vehiculelor închiriate de către transportatori înregistrați în alte state UE, atât timp cât cerințele legale naționale și internaționale pentru închiriere sunt respectate.   

Citește și: Taxe de drum RO vs EU - Cum pierde statul 600 milioane Eur

2. Reguli de funcționare pentru transportatorii rutieri de mărfuri

Regulamentul (CE) nr. 1071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 a fost introdus pentru a armoniza definiția și cerințele aplicabile în diversele state membre pentru companiile care vor să efectueze transporturi rutiere de mărfuri.

Conform regulamentului, companiile încorporate în Uniunea Europeană care vor să devină transportatoare de mărfuri trebuie să:

• Fie constituite ca operatori de transport rutier, cu sediul stabil într-o țară din UE;
• Să dețină cel puțin un vehicul de transport înregistrat în țara respectivă;
• Să desemneze un manager de transport care trebuie să fie angajat, acționar sau administrator al firmei, și rezident UE;
• Să aibă o bună reputație;
• Să dețină capacitatea financiară de a-și susține operațiunile;
• Să se asigure ca angajații au competențele profesionale necesare efectuării transporturilor rutiere de mărfuri.

3. Asigurarea siguranței în trafic - cerințe importante pentru transportatori

Multe din inițiativele legislative ale Comisiei Europene sau ale Parlamentului European cu privire la transporturile rutiere de mărfuri au vizat și aplicarea unor reguli comune de siguranță. 

Iată mai jos câteva din cele mai importante.

Permisele de conducere în UE

Directiva 2006/126/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 2006 a introdus reguli mai clare privind permisele de conducere, contribuind la o mai mare libertate de mișcare pentru șoferii din UE, dar și la reducerea fraudelor. 

Prin această legislație s-a introdus permisul de conducere european, dar s-a stabilit și principiul recunoașterii reciproce a permiselor de conducere între țările membre UE, inclusiv pentru cele din categoriile C sau D. 

Echivalențele dintre diversele tipuri de permise de conducere în UE sunt indicate în tabelele din Decizia 2014/209/UE.

Verificarea siguranței vehiculelor

Directiva 2014/45/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 a stabilit intervalele obligatorii de efectuare a inspecțiilor tehnice periodice pentru vehicule în UE. De exemplu, vehiculele grele de marfă (N2, N3) și remorcile grele (O3, O4) trebuie supuse inspecției la un an de la data primei înmatriculări și, ulterior, anual.

În plus, controalele tehnice care pot fi aplicate în trafic vehiculelor comerciale care circulă pe teritoriul Uniunii Europene au fost reglementate prin Directiva 2014/47/UE. Astfel, vehiculele de transport pot fi supuse unor controale detaliate în trafic, vizând mai ales frânele, anvelopele, jantele și șasiul. Inspectorii care efectuează aceste controale nu trebuie să facă nicio discriminare pe baza naționalității șoferilor sau țării de înmatriculare și nu au voie să aibă conflicte de interese în exercitarea funcției.

Încălcarea regulilor de circulație

Conform Directivei (UE) 2015/413, toate țările membre UE trebuie să faciliteze partajarea de către autoritățile lor a informațiilor despre încălcările normelor de circulație. De asemenea, fiecare stat membru trebuie să acorde oricărei alte țări din Uniune care investighează o încălcare a regulilor comisă pe teritoriul acesteia, acces la datele privind înmatricularea vehiculului, astfel încât autoritățile țării respective să poată identifica vehiculele și proprietarii acestora.

4. Durata de conducere și de repaus - norme care trebuie respectate de toți transportatorii

Perioadele de conducere, repaus și pauză care trebuie respectate de către șoferii camioanelor care efectuează transporturi rutiere în Europa, au fost reglementate prin Regulamentul (CE) nr. 561/2006. Pentru transportatori, acesta se aplică conducătorilor vehiculelor a căror masă maximă autorizată depășește 3,5 tone, indiferent de țara de înmatriculare a vehiculului. Începând cu 1 iulie 2026, regulile referitoare la timpii de conducere și repaus se vor aplica, însă, tuturor vehiculelor de transport de mărfuri care depășesc 2,5 tone. 

Pentru siguranța operațiunilor și bunăstarea șoferilor, regulile inițiale stabilite prin articolele 6-9 din Regulament sunt:

• Un timp de conducere zilnic de maxim 9 ore, care se poate prelungi la 10 ore de cel mult două ori în aceeași săptămână;
• O durată de conducere săptămânală de maxim 56 de ore;
• Durata totală de conducere pe două săptămâni consecutive de maxim 90 de ore;
• După 4,5 ore de condus, șoferul trebuie să facă o pauză de cel puțin 45 de minute;
• Repaus zilnic de cel puțin 11 ore, care poate fi redus la 9 ore, de cel mult 3 ori în timpul unei săptămâni;
• O perioadă normală de repaus săptămânal de minim 45 de ore, sau, în cazuri speciale, o perioadă redusă de repaus săptămânal de minim 24 de ore.

Pentru transportatorii care își desfășoară activitatea în mai multe țări, noile reguli privind perioadele de conducere, repaus și pauză complică și mai mult procesul de calcul al diurnei șoferului, pentru fiecare țară în parte. Pentru a ușura acest proces, soluția de monitorizare SafeFleet permite managerilor de flota să:

• vizualizeze traseul parcurs în fiecare țară, de la intrare și până la ieșire, sub forma unei traiectorii pe hartă;
• genereze un raport cu fiecare activitate desfășurată de șofer (condus, pauză, motor oprit) și timpul alocat fiecăreia;
• afișeze activitatea desfășurată într-un anumit interval orar, fie zi sau noapte – de interes în special pentru transportatorii care plătesc diurna diferențiată.
  

Odată cu izbucnirea pandemiei COVID-19, cele mai multe state europene au obținut derogări de la acest regulament.  Limita pentru durata zilnică de condus a fost în multe cazuri extinsă la 11 ore, concomitent cu reducerea perioadelor de repaus zilnic. Majoritatea țărilor UE au renunțat însă la derogări în mai sau iunie 2020, revenind la prevederile Regulamentului nr. 561/2006.

Trebuie menționat că noul Pachet de Mobilitate 1, care este preconizat a intra în vigoare în septembrie 2020, aduce o serie de adăugiri și modificări Regulamentului nr. 561/2006, cum ar fi interzicerea efectuării repausului săptămânal în cabina vehiculului, noi reguli privind derogările acceptate de la normele de pauză, și multe altele - le puteți consulta aici. 

Citește și: Tipurile de tahografe și timpii de condus și de odihnă

5. Tahografele - o altă regulă obligatorie pentru transportatori

Obligativitatea instalării tahografelor la bordul tuturor vehiculelor de transport rutier de mărfuri de peste 3,5 tone a fost introdusă prin Regulamentul (UE) nr. 165/2014. Scopurile principale ale acestei inițiative sunt de a crește siguranța rutieră, prin prevenirea oboselii șoferilor, și de a asigura transparența în operațiunile de transport, datele din tahografe trebuind puse la dispoziția autorităților competente oricând este nevoie.

Datele minime pe care trebuie să le colecteze un tahograf sunt distanța, viteza, timpul și activitatea conducătorului auto. Tahografele digitale pot colecta, însă, mult mai multe detalii despre întreaga activitate a șoferului și vehiculului pe parcursul călătoriei. 

Pentru vehiculele înmatriculate începând cu 15 iunie 2019, s-a introdus obligativitatea tahografelor digitale inteligente. Astfel, tahografele instalate pe aceste vehicule trebuie să fie conectate la un sistem de navigație GPS și să poată transmite datele colectate la distanță, pentru a permite controalele selective în trafic. 

Tahografele trebuie să fie instalate doar de către firme autorizate de către autoritățile competente ale fiecărui stat membru, iar șoferii vehiculelor cu tahograf trebuie să dețină un card de conducător auto emis de autoritatea relevantă din țară. 

Pentru mai multe detalii despre tahografe, citiți și articolul nostru anterior - Tot ce trebuie să știi despre tahograful digital în 2020.

6. Reglementările privind tonajul și dimensiunile vehiculelor de transport mărfuri

Instituțiile europene au încercat să armonizeze și reglementările privind greutatea și dimensiunile vehiculelor comerciale, pentru a crește siguranța rutieră și reduce emisiile poluante. Directiva (UE) 2015/719 a introdus niște dimensiuni maxime pentru vehiculele care realizează transporturi internaționale, cum ar fi lungimea maximă (fără marfă) a oricărui vehicul rutier (remorca inclusă) de 18,75m. 

Statele membre nu au voie să restricționeze circulația vehiculelor care respectă aceste limite, însă aceeași Directivă acceptă derogări de la limite în vederea creșterii performanțelor aerodinamice ale vehiculelor, pentru a obține eficiență mai mare în consumul de combustibil sau a reduce emisiile poluante.

În pofida acestor prevederi, statele membre ale Uniunii Europene au adoptat standarde diferite de dimensiuni și tonaj pentru vehiculele comerciale (Directiva permite adaptarea acestora la condițiile locale), care în cele mai multe cazuri depășesc cu mult limitele indicate în regulamentul european.

Citește și: Modificări legislative care afectează transportatorii în contextul COVID-19

După cum am menționat, țările membre UE au agreat recent un nou pachet legislativ - Pachetul de Mobilitate 1 - pentru reglementarea transporturilor rutiere în Europa. Această legislație va aduce mai multe modificări prevederilor existente, în interesul clarificării aplicării acestora, precum și pentru o armonizare mai coerentă a normelor aplicabile în întreaga Uniune. Textele de primă citire adoptate recent de Parlamentul European, și care au fost trimise spre aprobarea Consiliului European, pot fi consultate și la link-urile de mai jos:

- Regulamentul de modificare a Regulamentelor (CE) nr.1071/2009, (CE) nr.1072/2009 și (UE) nr.1024/2012 în vederea adaptării acestora la evoluțiile sectorului transportului rutier;

- Regulamentul de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 în ceea ce privește cerințele minime referitoare la duratele de conducere zilnice și săptămânale maxime, pauzele minime și perioadele de repaus zilnic și săptămânal și a Regulamentului (UE) nr. 165/2014 în ceea ce privește poziționarea prin intermediul tahografelor;

- Directiva de stabilire a unor norme specifice cu privire la Directiva 96/71/CE și la Directiva 2014/67/UE privind detașarea conducătorilor auto în sectorul transportului rutier și de modificare a Directivei 2006/22/CE în ceea ce privește cerințele de control și a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012.